Press "Enter" to skip to content

Două hărți ale Moldovei și Țării Românești. Pledoarie pentru un repertoriu al hărților vechi

Hărțile vechi sunt tratate cu atenție mai mult de către colecționari și mai puțin de către istorici. Deși ne lăudăm cu aceste izvoare cartografice, noi, istoricii, ne aplecăm prea rar ochii peste detaliile acestor hărți, fiind furați, ca majoritatea publicului, de imaginea de ansamblu a hărții și de reperele artistice de pe cartușul lor.

Am răsfoit recent baza de date cu hărți vechi din arhivele și muzeele din Ungaria: https://maps.hungaricana.hu/en/.

Iată prezentarea bazei de date: ”Map collection. This database contains the digitized version of maps coming from the biggest local cartographic archives. With a few exceptions (maps that were impossible to digitize because of their damaged state) all the collections can be found here: from the National Széchényi Library all the cartographic holdings that were drawn by hand, from the Institute and Museum of Military History maps that reveal the Austro-Hungarian Monarchy and battlegrounds during World War I. The oldest holdings date back to the end of the 16th century and most of the 100.000 map sheets are drawn by hand, being of high value due to their esthetic virtue.”

Printre aceste hărți sunt foarte multe despre spațiul românesc, fie separate pentru Moldova, Țara Românească sau Transilvania, fie ca părți ale hărților privind Regatul Ungariei sau Imperiul Otoman. Se caută ușor prin baza de date după cuvinte cheie, care sunt numele celor trei principate scrise în diverse forme: Transylvania, Siebenbürgen, Moldavia, Moldau, Valachia, Valachiae etc.

În urmă cu aproape două decenii ungurii au editat un atlas în două volume cu hărți vechi ale Ungariei. Am acel atlas și l-am pus întotdeauina la dispoziția istoricilor interesați. Însă acolo hărțile sunt publicate în format mic, în care cu greu poți să vezi detaliile. Acel atlas este bun ca instrument de evidență al hărților, pentru identificarea celor care l-ar interesa pe un cercetător pe o anume temă de cercetare. De aceea, digitizarea hărților este soluția ideală și bazele de date cu surse istorice digitizate sunt o adevărată mană cerească pentru istorici.

Nu știu dacă specialiștii români au realizat vreun repertoriu al hărților vechi ale spațiului românesc. Cel puțin pe internet nu am găsit urme ale vreunui astfel de repertoriu. Avem un Muzeu Național al Hărților, ceea ce este o realizare benefică atât pentru păstrarea hărților respective, cât și pentru cercetarea istorică.

Cred că ar fi bine dacă s-ar face un repertoriu al hărților vechi despre spațiul românesc. Găsim hărți în baze de date accesibile pe internet, care nu pot fi descărcate, dar pot fi vizualizate și cercetate la o bună calitate. Multe hărți se află pe paginile de internet ale anticarilor din întreaga lume, dintre care unele sunt digitizate la o foarte bună calitate și uneori pot fi descărcate gratuit de către utilizatori. Desigur că multe hărți se află în mai multe exemplare în colecții diferite pe întreg mapamondul. Dar sunt multe păstrate într-un singur exemplar.

Un repertoriu al hărților vechi, realizat în format digital, cu indicarea, pe lângă titlu și descriere, a locului de păstrare și, dacă este cazul, a link-ului către bazele de date unde poate fi cercetate online, ar fi un instrument ideal pentru cercetarea istorică. Nu sunt specialist în cartografie. Îmi exprim speranța că cei pasionați de hărțile vechi, organizați prin diverse muzee sau centre de cercetare, vor prelua ideea și vor aduna cât mai multe hărți într-un repertoriu online, care ar putea fi completat și de alți cercetători, care pot găsi întâmplător diverse hărți prin diverse arhive sau muzee.

***

Semnalez aici două hărți, publicate probabil în jurul anului 1700: una a Moldovei, alta a Țării Românești. Sigur ele sunt deja cunoscute de către cercetători, însă frumusețea acestor hărți și lipsa detaliilor despre autor, ne provoacă să atragem atenția asupra lor atât a istoricilor, cât și a publicului pasionat de istorie, care poate găsi în hărțile vechi detalii interesante.

Harta Moldovei – Moldavia – are dimensiunea de 32,5×24,5 cm și poate fi vizualizată aici

Harta Țării Românești – Valachia – are o dimensiune asemănătoare, de 33×24,5 cm, și poate fi văzută aici.

Formatul hărților și detaliile artistice care împodobesc hărțile arată că cele două hărți au făcut parte inițial dintr-un atlas, pe care nu am reușit să îl identificăm. Numele german dat râurilor (Fluss), arată că atlasul a fost tipărit în spațiul german. La un moment dat ele au fost decupate și apoi adunate într-o colecție despre Țările Române la Institutul și muzeul de istorie militară din Budapesta, unde au fost digitizate și puse la dispoziția publicului în baza de date.

Hărțile pot fi datate undeva în jur de 1700, oricum înainte de ocuparea Olteniei de către austrieci în 1718. Apare pe hartă localitatea Sinaia sub numele Sina, la nord de Breaza. Așezarea s-a format în jurul unei mănăstiri înființate de spătarul Mihail Cantacuzino prin 1690-1695. Autorul preia confuzia mai veche a cartografilor între Târgoviște, vechea capitală a Țării Românești, și Târgșor, târg cu funcție pur comercială. Ultimul apare și el cu numele de Tergovisco și semnul grafic sugerează că aici ar fi o cetate importantă sau capitala. Țara Românească se întinde peste o parte a ceea ce știm că a fost teritoriul Moldovei, posibil o reminiscență de pe vremea când domnii munteni stăpâneau sudul Moldovei. Giurgiul este botezat Civita Picola, deși în alte hărți de epocă acest nume este dat la Nicopole Mic sau Turnu.

Dacă pentru Țara Românească, mai ales partea centrală și de vest, toponimele sunt numeroase și bine scrise, în cazul Moldovei sunt foarte puține toponime, plasate adesea aiurea. Cetatea Neamț apare sub numele Vigilia Moldavorum, ca în alte hărți vechi. De la sud de Bârlad teritoriul Moldovei apare în hotarele Țării Românești.

Autorul a folosit mai multe hărți mai vechi pe care le-a colaționat. Stemele pe care le consideră a fi ale Țării Românești și ale Moldovei, total diferite de către cele reale, sugerează că autorul fie a avut la dispoziție armoarii mai vechi, discutate de specialiști, în care stema Țării Românești constă în trei capete de negri, fie a folosit hărți mai vechi care aveau stemele respective. Probabil că pentru Țara Românească a avut la dispoziție mai multe hărți mai detaliate, dar pentru Moldova sursele sale au fost mai sărace.

Sunt doar câteva observații sumare, lăsând pe seama specialiștilor analiza de specialitate. Atrag doar atenția asupra acestei baze de date cu hărțile păstrate în arhivele și muzeele din Budapesta. Oricum, un repertoriu al hărilor despre spațiul românesc este necesar, și pentru simplu fapt că ar permite cercetătorilor stabilirea surselor, a succesiunilor sau colaționărilor. Dar ar fi un instrument util și pentru cercetarea istoricilor nespecialiști în cartografie.

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *